Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.mfe.gov.ro.

Proiect cofinanțat de Uniunea Europeană din Fondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare, Prioritate: P01 „Modernizarea instituțiilor pieței muncii“, Obiectiv specific: ESO4.2 „Modernizarea instituțiilor și a serviciilor pieței muncii pentru ca acestea să evalueze și să anticipeze necesitățile în materie de competențe, să asigure o asistență promptă și personalizată și să sprijine corelarea cererii și a ofertei, tranzițiile și mobilitatea pe piața muncii (FSE+)“, Titlu Apel: Consolidarea dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare III – Organizațiile societății civile-regiuni mai putin dezvoltate, Titlu Proiect: Creșterea capacității organizatiilor societății civile si dezvoltarea pareteneriatelor pentru ocupare si formare, Cod apel: PEO/48/PEO_P1/OP4/ESO4.2/PEO_A7, Cod proiect: 300846

Studii și Cercetări Relevante asupra Pieței Muncii în România și UE

post

Accent pe Rolul ONG-urilor în Stimularea Ocupării

1. Contextul Pieței Muncii în România și UE

Piața muncii din România și Uniunea Europeană a trecut prin transformări semnificative în ultimele decenii, sub influența globalizării, digitalizării, schimbărilor demografice și a politicilor publice orientate spre creșterea ocupării și reducerea șomajului. În România, provocările majore includ scăderea populației active, migrația forței de muncă, rata ridicată a părăsirii timpurii a școlii și discrepanțele regionale privind dezvoltarea economică și ocuparea.

La nivelul UE, politicile de ocupare sunt ghidate de Strategia Europeană de Ocupare a Forței de Muncă și Pilonul European al Drepturilor Sociale, care vizează creșterea ratei de ocupare, reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale.

2. Studii Oficiale și Cercetări de Referință – România

2.1 Analiza Pieței Muncii din România – AmCham & PwC (2023)

Acest studiu oferă o imagine actualizată asupra tendințelor pieței muncii, estimând deficitul de forță de muncă și identificând scenarii pentru reducerea acestuia. Printre concluziile principale se numără:

Deficitul de forță de muncă estimat la 145.000 persoane în 2022, cu posibilitatea de a ajunge la 224.000 în 2026 dacă nu se iau măsuri urgente;

70% din deficitul total este concentrat în regiunile dezvoltate;

Migrația externă și părăsirea timpurie a școlii contribuie semnificativ la reducerea forței de muncă disponibile;

Sectoarele cu cele mai mari deficite: industria prelucrătoare, transporturi, IT&C1.

Studiul complet poate fi descărcat aici1.

2.2 Economia Socială și Ocuparea Forței de Muncă – FDSC (2013)

Raportul realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile analizează rolul furnizorilor de formare profesională și servicii de stimulare a ocupării, cu accent pe asociații și fundații (ONG-uri). Concluzii relevante:

ONG-urile dețin un rol central în implementarea măsurilor active de ocupare și incluziune socială, contractând peste jumătate din proiectele finanțate prin Fondul Social European (POSDRU);

Beneficiarii principali ai serviciilor ONG-urilor sunt șomerii de lungă durată, tinerii necalificați, persoanele de etnie romă și alte grupuri vulnerabile;

ONG-urile prezintă un nivel mai ridicat de performanță și eficiență organizațională comparativ cu furnizorii comerciali;

Finanțarea prin FSE/POSDRU a permis dezvoltarea serviciilor integrate de formare și ocupare.

Raportul complet este disponibil aici5.

2.3 Alte Studii de Referință

Analiza pieței muncii în România – KPMG pentru Concordia (2023): Oferă o imagine actuală asupra configurației pieței muncii, evidențiind tendințe demografice, disparități regionale și impactul investițiilor în educație6.

Raport ANOFM 2023: Prezintă măsurile de stimulare a ocupării, colaborarea cu angajatorii și absorbția fondurilor europene pentru finanțarea măsurilor active de ocupare7.

3. Studii și Rapoarte UE privind Stimularea Ocupării

3.1 Raportul Comun privind Ocuparea Forței de Muncă (Joint Employment Report, 2024-2025)

Acest raport anual monitorizează tendințele ocupării și politicile statelor membre, subliniind priorități precum:

Creșterea ratei de ocupare la 75,3% în UE în 2023, cu obiectiv de 78% până în 2030;

Accent pe incluziunea socială, reducerea sărăciei și promovarea competențelor digitale;

Necesitatea unor eforturi suplimentare pentru atingerea obiectivelor privind competențele și reducerea disparităților regionale.

Raportul poate fi consultat aici3.

3.2 Employment and Social Developments in Europe (ESDE, 2024)

ESDE este raportul de referință al Comisiei Europene privind evoluțiile sociale și ale pieței muncii. Ediția 2024 subliniază:

Convergența socială între statele membre, dar și persistența disparităților regionale;

Rolul investițiilor sociale și al politicilor active de ocupare în susținerea creșterii economice și a incluziunii;

Impactul ONG-urilor și al economiei sociale în facilitarea accesului pe piața muncii pentru grupurile vulnerabile.

Raportul complet este disponibil aici4.

4. Rolul ONG-urilor în Stimularea Ocupării – România și UE

4.1 ONG-urile ca Furnizori de Servicii de Ocupare

ONG-urile, în special asociațiile și fundațiile, au devenit actori esențiali în implementarea măsurilor active de ocupare, atât în România, cât și la nivel european. Acestea furnizează:

Programe de formare profesională pentru șomeri și persoane cu risc de excluziune;

Servicii de consiliere, mediere și plasare pe piața muncii;

Proiecte integrate de incluziune socială, finanțate prin FSE și alte instrumente europene.

În România, peste jumătate din proiectele POSDRU privind ocuparea și incluziunea socială au fost contractate de ONG-uri, care au deservit anual sute de mii de beneficiari.

4.2 Impactul ONG-urilor asupra Grupurilor Vulnerabile

Studiile arată că ONG-urile au o capacitate superioară de a ajunge la grupuri vulnerabile precum tinerii NEET, persoanele de etnie romă, șomerii de lungă durată și persoanele cu dizabilități. Prin abordări personalizate și parteneriate cu autorități locale, ONG-urile contribuie la:

Creșterea șanselor de angajare pentru beneficiari;

Reducerea șomajului structural și a excluziunii sociale;

Dezvoltarea competențelor digitale și antreprenoriale.

4.3 Provocări și Oportunități

ONG-urile din domeniul ocupării se confruntă cu provocări precum:

Accesul dificil la finanțare sustenabilă și întârzieri în rambursarea fondurilor europene;

Necesitatea dezvoltării de rețele profesionale și strategii naționale de formare;

Competitivitatea crescută pe piața furnizorilor de servicii de ocupare.

Totuși, experiența acumulată în implementarea proiectelor europene și capacitatea de inovare socială plasează ONG-urile în poziția de lideri ai schimbării pe piața muncii.

5. Concluzii și Recomandări

Piața muncii din România și UE este marcată de provocări structurale, dar și de oportunități generate de digitalizare și investiții sociale.

ONG-urile joacă un rol central în stimularea ocupării, mai ales pentru grupurile vulnerabile, fiind principalii furnizori de servicii de formare și incluziune socială.

Politicile publice trebuie să susțină parteneriatele cu ONG-urile, să faciliteze accesul la finanțare și să promoveze inovarea în serviciile de ocupare.

Accesul la studii și date relevante este esențial pentru fundamentarea politicilor și a intervențiilor ONG-urilor.

6. Resurse Oficiale pentru Descărcare

 

 


Scrie un comentariu

    Fără comentarii