Thomas Greil a lucrat cu copiii, dar i-a ascultat și pe părinții lor.
Nu am uitat de ce există. Nu am uitat de unde am plecat. Nu am uitat cât am lucrat cu mine ca să pot lucra cu alții.
Sunt situatii în care nu avem nevoie de sfaturi, ci doar sa fim vazuti, auziti...cuprinși...
5 zile alături de Thomas Greil în care el nu a lucrat doar cu copiii. A fost o seară minunată în care i-a ascultat și pe părinții lor.
S-au deschis mai mult decât până acum și au vorbit și despre ei, nu doar despre copil. Au vorbit despre frici, despre oboseală, despre vinovății, despre speranțe, despre toate lucrurile pe care, de cele mai multe ori, le împing undeva mai în spate, pentru că în față trebuie să rămână copilul.
Au învățat cum prin mișcarea ușoară a corpului pot elibera emoții și se pot ancora în prezent și cu toții au plecat cu chipuri mai luminoase.
Thomas Greil predă Body-Mind Centering în întreaga lume și lucrează cu mai multe metode somatice de peste 30 de ani, dar cel mai valoros lucru pe care îl aduce cu el nu se învață la niciun curs.
ÎNȚELEGE!
Înțelege pentru că și el a trecut, cândva, prin locuri asemănătoare. Știe că pentru a putea susține un copil ai nevoie ca cineva să te susțină și pe tine.
De aceea, pentru Thomas, întâlnirea cu părinții face parte din terapia copiilor și e un lucru pe care îl cere de fiecare dată.
Pentru mine întâlnirea asta dragă a fost și o întoarcere la început...a fost frumos să îi ascult cum locul nostru le oferă siguranță..sunt perioade în care uit...și a fost frumos să am aproape un om tare drag, pe care l-am cunoscut în disperare și care cu zâmbetul lui cald, acum vreo 10 ani mi-a arătat câte poți construi mai departe atunci când te vindeci bine. Și de atunci mă tot învață
Deschidem inimi crește. Se schimbă. Vin metode noi, oameni extraordinari, specialiști din toată lumea și poate că peste ani va arăta cu totul altfel.
Zilele astea mi-am dat seama că un lucru nu s-a schimbat și nu se va schimba niciodată.
Nu am uitat de ce există.
Nu am uitat de unde am plecat.
Nu am uitat cât am lucrat cu mine ca să pot lucra cu alții.
Iar ceea ce sigur nu voi uita niciodată este cum se simte să fii părintele de partea cealaltă a ușii unei săli de terapie.
- Distribuie
Scrie un comentariu
Fără comentarii