M-am întors acum 5 ani pe băncile școlii. În cu totul alt domeniu decât primii 6 din tinerețe :)și am făcut-o din dorința de a ajuta cumva maxim din cât aș fi putut, din dorința de a înțelege pe de-a-ntregul ființa complexă care suntem, de a oferi o abordare cât mai completă a recuperării.

N-a fost ușor, dar a fost frumos, iar săptămâna asta, într-o perioadă de mult prea mult de lucru și organizat tot ce urmeaza frumos în activitatea centrului mi-am permis să anulez câteva ore pentru mine ca să pot fi prezentă la ceremoniile de încheiere a celor 2 mastere urmate în paralel în ultimii 2 ani: Psihologie clinică- Evaluare și intervenție și Kinetoterapie pentru persoanele cu dizabilități.

Am făcut-o din respect pentru profesorii care ne-au oferit experiența lor pe tavă, dar asistând la ceremonii am realizat că prezența mea acolo a fost mai mult un respect pentru propria persoană - de a onora un efort susținut în care am învățat timp de doi ani și realizat două lucrări de cercetare doar noaptea fără a neglija toată activitatea noastră și fără ca părinți și copii să simtă stresul și oboseala acumulate.

Le mulțumesc profesorilor coordonatori a două lucrări frumoase, una despre cum deschiderea părintelui poate influența recuperarea copilului, alta despre recuperarea motorie a copiilor într-o viziune nouă - mulțumesc pentru rabdare dlor profesori Nicoleta Raban Motounu si Andrei Dumitru și pentru tot ce am învățat despre mine prin faptul ca nimeni nu a pus presiune pe mine deși am predat lucrarile în ultimele zile.

Am fost mândră, tare mândră să asist astăzi la deschiderea ceremoniei de absolvire de către dl prodecan Toma Stefan, căruia îi mulțumesc pentru coordonarea lucrării de licență și pentru faptul că astăzi am terminat alți doi ani, deși în facultate am vrut sa renunț. Faptul că n-am renunțat atunci când am crezut ca n-o să le pot duce pe toate i se datorează iar în acești doi ani în plus au fost multe situațiile în care mi-am amintit vorbele lui.

Am fost binecuvântată cu mulți oameni de calitate mereu în jurul meu. Iar eu îi iau mereu ca exemplu și doar încerc să duc mai departe calitatea cu care am fost învățată.

Am ascultat astăzi pentru a doua oară în săptămână Gaudeamus igitur și cred ca ar fi minunat să se pună ca melodie la radio din când în când ca să ne aducem aminte de niște valori de care se mai și uită...

5 ani în care am experimentat burnout-ul în formele lui cele mai grele, de multe ori trezită din leșin, s-au încheiat astăzi și poate cel mai mult am învățat în timpul celor două mastere diferite dar care se întrepătrund fantastic de frumos este mai multă blândețe pentru propria persoană - lucru cu care mi-aș dori să rămânem toți cei ce-mi citiți postarea asta. Când nu avem blândețe pentru noi, nici trup, nici suflet nu au cum să fie bine și nicio terapie din lume nu are cum să aduca din exterior ceea ce noi nu vrem să schimbam din interior.

Proiectul #IndragostesteMaDeMine pe care îl avem de ceva ani buni va continua mai frumos și cu mai multă blândețe și săptămâna asta n-a fost despre final de fapt, ci despre noi începuturi!!

(Preluare Facebook Buculescu)