Măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă

Măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă | Lege 76/2002

Admin Jun 24, 2024

Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă vizează

Art. 53. -

Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă vizează:

Acesta este un fragment din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

a) creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

b) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă.

Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii din sectorul public sau privat.

Art. 55. -

(1) Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pot să presteze, pe bază de contracte încheiate cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, servicii finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi.

(2) Acreditarea furnizorilor de servicii prevăzuţi la alin. (1) se face de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

(3) În vederea acreditării, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă percepe o taxă al cărei cuantum este stabilit anual de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la propunerea acesteia, pentru fiecare tip de serviciu prestat.

(4) Sumele rezultate din încasarea taxelor de acreditare constituie venit la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Art. 56. -

Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării, care finanţează aceste activităţi din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru şomaj, se acreditează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

SECŢIUNEA a 2-aCreşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă

Art. 57. -

Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează, în principal, prin:

a) informarea şi consilierea profesională;

b) medierea muncii;

c) formarea profesională;

d) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri;

e) completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;

f) stimularea mobilităţii forţei de muncă.

1. Informarea şi consilierea profesională

Art. 58. -

(1) Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop:

a) furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor;

b) evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale;

c) dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;

d) instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.

(2) Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă contracte, în condiţiile legii.

(3) Informarea privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea şi autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

(4) Consilierea profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.

2. Medierea muncii

Art. 59. -

(1) Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.

(2) Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

(3) Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi constau în:

a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă;

b) mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;

c) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.

Art. 60. -

(1) În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere.

(2) Procedura de elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Art. 61. -

(1) Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi, este obligatorie.

(2) Şomerii care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să depună o cerere la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni.

(3) De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele prevăzute la art. 16 lit. c), d) şi f).

Art. 62. -

Medierea muncii se poate realiza şi contracost de către furnizori de servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

3. Formarea profesională

Art. 63. -

(1) Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării pe piaţa muncii.

(2) Programele de formare profesională asigură, conform legii, iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

(3) Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective.

(4) Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.

Art. 64. -

(1) Accesul la programele de formare profesională se face în urma activităţii de informare şi consiliere profesională sau de mediere.

(2) Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire şi specializări, precum şi pe categorii şi grupuri de persoane.

Art. 65. -

(1) Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională elaborat anual de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

(2) Planul naţional de formare profesională se aprobă de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

(3) Finanţarea activităţii de formare profesională se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza indicatorilor stabiliţi prin planul naţional de formare profesională aprobat.

Art. 66. -

(1) Serviciile de formare profesională se asigură gratuit pentru persoanele prevăzute la art. 16 lit. a), b), d) şi f).

(2) Prin servicii de formare profesională se înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele prevăzute la alin. (1) pe durata participării la o formă de pregătire profesională.

(3) Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sunt obligate să participe la programele de formare profesională oferite şi organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot beneficia de servicii de formare profesională gratuite o singură dată pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă.

Art. 67. -

(1) Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă este coordonată la nivel naţional de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

(2) Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora, precum şi de alţi furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.

Art. 68. -

(1) Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare se organizează pentru ocupaţii, meserii şi profesii definite şi cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din România.

(2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi furnizorii de servicii de formare profesională autorizaţi pot organiza cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare şi pentru ocupaţii sau meserii neincluse încă în Clasificarea ocupaţiilor din România, numai după ce au obţinut avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 69. -

(1) Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară având la bază standardele ocupaţionale recunoscute la nivel naţional, aprobate potrivit legii.

(2) Dacă pentru anumite ocupaţii sau meserii nu există standarde ocupaţionale, recunoscute la nivel naţional, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate solicita unor unităţi specializate proiecte de standarde ocupaţionale, care vor fi aprobate potrivit legii.

Art. 70. -

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale exercită controlul asupra realizării planului naţional de formare profesională.

4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri

Art. 71. -

(1) Consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă.

(2) Serviciile prevăzute la alin. (1) pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de firme private, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii.

(3) Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă gratuit, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de indemnizaţii de şomaj în condiţiile prezentei legi.

5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor

Art. 72. -

Persoanele care primesc indemnizaţia de şomaj în perioada prevăzută de lege şi care se angajează, potrivit legii, pentru program normal de lucru beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţie de şomaj, de o sumă lunară, neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cuantum de 30% din indemnizaţia de şomaj primită în luna anterioară încadrării.

Art. 73. -

(1) Persoanele prevăzute la art. 72 beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt angajator.

(2) Suma plătită din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cuantumul stabilit la art. 72, se acordă pentru situaţia prevăzută la alin. (1) până la sfârşitul perioadei pentru care persoana era îndreptăţită să primească indemnizaţia de şomaj.

6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă

Art. 74. -

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe ţară în vigoare la data acordării.

Art. 75. - Puneri în aplicare (3)

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară în vigoare la data instalării.

Art. 76. - Puneri în aplicare (1)

(1) Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, atrage obligaţia restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate drept prime prevăzute la art. 74 şi 75.

(2) În situaţia nerespectării prevederilor alin. (1) recuperarea sumelor prevăzute la art. 74 şi 75 se va face pe baza deciziilor de imputare emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care constituie titluri executorii.

SECŢIUNEA a 3-aStimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor

Art. 77. -

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se realizează prin:

a) subvenţionarea locurilor de muncă;

b) acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;

c) acordarea unor facilităţi.

1. Subvenţionarea locurilor de muncă

Art. 78. -

(1) Din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot subvenţiona cheltuielile cu forţa de muncă efectuate în cadrul realizării unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor, pentru executarea de lucrări şi activităţi de interes pentru comunităţile locale.

(2) Pot fi subvenţionate din sursele prevăzute la alin. (1), în principal, următoarele categorii de servicii:

a) servicii publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor lucrări edilitare, organizate de autorităţile publice locale, de firme private sau organizaţii neguvernamentale, cu avizul administraţiei publice locale;

b) servicii sociale care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autorităţile publice locale, organizaţii neguvernamentale şi alte organisme, în condiţiile legii.

Art. 79. -

(1) Subvenţiile prevăzute la art. 78 alin. (1) se acordă angajatorilor pe o perioadă de cel mult 12 luni, la solicitarea autorităţilor publice locale, pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă, din rândul şomerilor, pentru servicii de natura celor prevăzute la art. 78 alin. (2).

(2) Cuantumul subvenţiei acordate este de 70% din salariul de bază minim brut pe ţară pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă, din rândul şomerilor.

Art. 80. -

(1) Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ primesc, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe ţară în vigoare.

(2) Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând 1,5 salarii minime brute pe ţară în vigoare.

Art. 81. -

Măsurile de stimulare prevăzute la art. 80 nu se acordă pe perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.

Art. 82. -

În sensul prezentei legi, prin absolvent al unei instituţii de învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o diplomă sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condiţiile legii.

Art. 83. -

(1) Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile art. 80 sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii.

(2) Angajatorii care încetează din iniţiativa lor raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenţilor, anterior termenului de 3 ani prevăzut la alin. (1), sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda aferentă, calculată la nivelul celei acordate de trezoreria statului pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu are loc din iniţiativa sau din motive imputabile angajatului.

(4) Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile art. 80, o singură dată pentru fiecare formă de învăţământ, în termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor.

Art. 84. -

(1) În perioada celor 3 ani, prevăzută la art. 83 alin. (1), absolvenţii pot urma o formă de pregătire profesională, organizată de către angajator, în condiţiile legii.

(2) Cheltuielile necesare pentru pregătirea profesională prevăzută la alin. (1) vor fi suportate, la cererea angajatorilor, din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Art. 85. -

(1) Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri întreţinători unici de familii primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu minim brut pe ţară în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.

(2) De aceleaşi facilităţi beneficiază şi angajatorii care au sub 100 de angajaţi şi încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.

(3) Angajatorii care încetează din iniţiativa lor raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), anterior termenului de 2 ani, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană şi dobânzile aferente, calculate la nivelul celor acordate de trezoreria statului pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj.

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în situaţia în care încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu are loc din iniţiativa sau din motive imputabile angajatului.

2. Acordarea de credite în condiţii avantajoase
Art. 86. -

(1) Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii avantajoase.

(2) Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi înfiinţate, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de maximum 6 luni şi, respectiv, 1 an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţională a României.

(3) Beneficiarii de credite acordate în condiţiile prevăzute la alin. (2) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă cel mult 250 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu;

b) activitatea de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism;

c) pe cel puţin 50% din locurile de muncă nou-create să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;

d) personalul încadrat în condiţiile prevăzute la lit. c) să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani;

e) locurile de muncă avute în vedere la acordarea de credite în condiţiile alin. (2) să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma disponibilizărilor de personal în ultimele 12 luni premergătoare încheierii contractului de creditare.

(4) Şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi ca persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditelor, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3).

Art. 87. -

Suma totală care poate fi utilizată pentru acordarea de credite şi cuantumul maxim al creditului ce poate fi acordat se vor stabili prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 88. -

(1) În cazul în care persoanele angajate din rândul şomerilor sunt disponibilizate anterior împlinirii celor 3 ani de la încadrare, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data disponibilizării, să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite vacante.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine angajatorilor şi în situaţia în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create nu provin din rândul şomerilor.

(3) Pe perioada derulării contractului de creditare angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului.

Art. 89. -

(1) În cazul nerespectării condiţiei prevăzute la art. 86 alin. (3) lit. c), angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat.

(2) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 88 alin. (1) şi (2), angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat, proporţional cu numărul de luni neocupate.

(3) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 88 alin. (3), contractul de creditare se reziliază, iar agentul economic va suporta o penalitate egală cu creditul acordat plus dobânda aferentă, fără a mai avea posibilitatea să beneficieze de credite în condiţiile prezentei legi timp de 3 ani.

Art. 90. -

Angajatorul poate solicita un nou credit dacă a achitat integral creditul anterior, inclusiv dobânzile aferente.

Art. 91. -

(1) Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase se face de bănci sau de agenţii autorizate potrivit legii, cu care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă încheie contracte în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Banca sau agenţia de credite care administrează fonduri pentru acordarea de credite poartă răspunderea pentru rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Art. 92. -

Condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor, modul de stabilire a garanţiilor, organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru desemnarea băncilor şi agenţiilor autorizate să acorde credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj se vor stabili prin norme metodologice comune ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Băncii Naţionale a României.

3. Facilităţi acordate angajatorilor

Art. 93. -

(1) Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuţia de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj.

(2) Reducerea contribuţiei se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, şi constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în condiţiile prevăzute la alin. (1) din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.

Art. 94. -

Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile art. 86 alin. (1), beneficiază de reducere la plata contribuţiei, potrivit art. 93 alin. (2), numai pentru şomerii încadraţi peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou-create prevăzute la art. 86 alin. (3) lit. c).

SECŢIUNEA a 4-aPrevederi finale

Art. 95. -

Procedurile privind accesul la măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă, modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 96. -

(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă întocmeşte la sfârşitul fiecărui an bilanţuri de ocupare, prin care se evidenţiază efectele măsurilor de stimulare a ocupării, realizate în perioada respectivă.

(2) Conţinutul-cadru al bilanţurilor de ocupare se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

(3) Bilanţurile de ocupare, pe judeţe şi la nivel naţional, se publică în primul semestru al anului următor în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Doctrină:

Dreptul european al muncii. Legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă

În acelaşi timp, potrivit art. 53 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă[320], se consacră obiectivele avute în vedere pentru impulsionarea încadrării în muncă, astfel: