Principalele provocări legislative pentru ONG-uri sunt legate de adaptarea lor la noile cerințe fiscale și administrative, reducerea facilităților fiscale, birocrația excesivă, dificultățile de finanțare, participarea redusă la procesul decizional și presiunile din partea autorităților. Acestea sunt dublate de provocări legate de digitalizare, resurse umane insuficiente.

1. Modificări fiscale și administrative complexe

• ONG-urile trebuie să se conformeze unor noi cerințe fiscale, precum depunerea obligatorie a declarației SAF-T (formularul 406) începând cu 1 ianuarie 2025, chiar și pentru organizațiile mici. Această obligație vine cu dificultăți tehnice, deoarece platforma nu este încă pe deplin pregătită să gestioneze raportările din partea ONG-urilor, ceea ce creează incertitudine și risc de neconformare involuntară.
• Eliminarea unor facilități fiscale, cum ar fi redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit (care se aplică doar veniturilor din salarii, nu și celor din străinătate) și eliminarea facilității de sponsorizare pentru microîntreprinderi, a redus semnificativ sursele de finanțare pentru ONG-uri.

2. Bariere legale și birocrație

• 32% dintre organizații consideră barierele legale printre principalele dificultăți, acestea incluzând proceduri administrative complicate, cerințe excesive ale finanțatorilor și dificultăți în interpretarea sau aplicarea legislației specifice sectorului neguvernamental23.
• Dificultățile fiscale și administrative sunt resimțite de 24% dintre ONG-uri, iar lipsa unor ghiduri standardizate la nivel național duce la aplicarea neuniformă a unor măsuri legislative.

3. Precaritatea resurselor și impactul modificărilor legislative

• Modificările legislative din 2024 și 2025 au accentuat problemele, multe ONG-uri confruntându-se cu bugete insuficiente (69%) și resursă umană limitată (61%). Eliminarea unor surse de finanțare a determinat 78% dintre organizații să fie nevoite să selecteze beneficiarii din lipsă de resurse.
• În jur de 26% dintre ONG-uri nu au înregistrat venituri în 2022, iar majoritatea au venituri sub 200.000 lei anual, ceea ce limitează capacitatea de adaptare la noile cerințe legislative.

4. Relația cu autoritățile și accesul la decizie

• Participarea ONG-urilor la procesul formal de luare a deciziilor este foarte scăzută: doar 20% dintre actele normative puse în dezbatere publică primesc recomandări din partea societății civile, iar doar 12% sunt îmbunătățite pe baza acestora2.
• 20% dintre ONG-uri au raportat presiuni sau declarații ostile din partea autorităților publice sau a liderilor politici, ceea ce poate avea efect de descurajare asupra implicării civice și a activităților de advocacy.

5. Provocări legate de digitalizare și noi obligații

• Digitalizarea rapidă și introducerea unor tehnologii noi impun adaptarea la noi cerințe de raportare și securitate digitală, ceea ce poate fi dificil pentru ONG-urile cu resurse limitate.
• Pentru ONG-urile care prestează servicii pentru persoane cu dizabilități, există noi obligații de notificare și raportare către autorități, cu termene stricte și riscuri de sancțiuni pentru neconformare.