Ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex, vârstă și nivel de studii

În 2016, rata de ocupare a forței de muncă din UE-28 pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, astfel cum a fost măsurată în cadrul anchetei UE asupra forței de muncă (LFS a UE), a fost de 71,1 %, fiind cea mai mare medie anuală înregistrată vreodată pentru UE. Cu toate acestea, în spatele acestor medii pot fi observate diferențe mari între țări (a se vedea Harta 1). Singurul stat membru cu o rată mai mare de 80 % este Suedia (81,2 %). Acest lucru este valabil și în cazul statelor AELS Islanda (87,8 %) și Elveția (83,3 %).

Din grupul de țări cu rate situate la nivelul de 70 % fac parte Regatul Unit, Franța și Germania. Grupul cuprinde o zonă care se întinde de la Irlanda, în partea de vest, până în Ungaria, în partea de est, incluzând și cele trei state baltice, Finlanda și Portugalia. Țările cu rate situate la nivelul de 60 % formează două clustere: unul vest-mediteraneean/adriatic (Spania, Italia și Croația), iar celălalt, la granița de est a UE, de la capătul sudic al Mării Baltice până la capătul sud-vestic al Mării Negre (Polonia, Slovacia, România, Bulgaria). În plus, acest grup de țări include și Belgia. În cele din urmă, găsim un grup sud-balcanic/caucazian cu rate inferioare nivelului de 60 % (fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Grecia și Turcia).

Figura 1 prezintă evoluția ratei de ocupare a forței de muncă pentru bărbați și femei începând cu 1993. Una dintre caracteristicile cele mai vizibile este decalajul redus al ratelor ocupării forței de muncă dintre aceștia. În majoritatea cazurilor, acesta rezultă din creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor (de exemplu, în Spania și în Țările de Jos), dar există cazuri în care decalajul mai redus provine mai ales din scăderea ratei de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților (Grecia și Cipru). De asemenea, într-un grup de țări, evoluția ratelor de ocupare a forței de muncă pentru bărbați și femei se reflectă reciproc, creând un decalaj stabil între ratele de ocupare a forței de muncă pentru femei și bărbați. Aceasta este situația, de exemplu, în Republica Cehă (un decalaj de 19,1 puncte procentuale în 1998 și de 16,0 puncte procentuale în 2016) și în Suedia (2,9 puncte procentuale în 1996 și 3,8 puncte procentuale în 2016). Ratele de ocupare a forței de muncă sunt mai scăzute în rândul femeilor decât în rândul bărbaților în toți anii și în toate țările, cu două excepții: în Letonia și Lituania, în 2010, după o scădere accentuată a ratelor în rândul bărbaților și o scădere mult mai modestă a ratei în rândul femeilor.

Figura 1 arată, de asemenea, că situația de pe piața forței de muncă în perioada pentru care există date Eurostat diferă foarte mult de la țară la țară. Cel mai mare grup de țări a înregistrat o creștere ușoară și stabilă a ratei de ocupare a forței de muncă (Belgia, Germania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Finlanda, Suedia, Regatul Unit și Turcia). Alte țări au rămas pe o traiectorie destul de plată, cu alte cuvinte au înregistrat o rată stabilă (Danemarca, Italia, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Norvegia și Elveția). Un alt grup important a prezentat fluctuații importante, dar a avut o rată mai mare în 2016 față de diferitele puncte de plecare (Bulgaria, Estonia, Irlanda, Spania, Letonia, Lituania și Polonia).

Figura 2 arată clar că, pentru UE-28, rata de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani a rămas practic aceeași din 2001 și până în prezent, în timp ce în cazul persoanelor în vârstă (cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani) a crescut foarte mult, iar pentru persoanele mai tinere (cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani) a scăzut.

Ratele de ocupare variază în mod semnificativ și în funcție de nivelul de studii (a se vedea Figura 3). Ratele analizate în funcție de nivelul de studii se bazează pe categoria de vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani, deoarece este posibil ca persoanele mai tinere să urmeze încă o formă de învățământ, în special în învățământul terțiar, iar acest lucru se poate reflecta în ratele de ocupare a forței de muncă. În 2016, rata de ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani care au absolvit o instituție de învățământ terțiar [învățământ terțiar cu ciclu scurt, studii de licență, master sau studii doctorale (sau alte studii echivalente)], în UE-28 în ansamblu, a fost de 84,8 %, mult mai ridicată decât rata de ocupare a persoanelor care au absolvit cel mult o instituție de învățământ primar sau secundar inferior (54,3 %). Rata de ocupare a persoanelor cu un nivel de studii secundar superior sau postliceal neuniversitar a fost de 74,8 % în UE-28. Pe lângă faptul că se confruntă deja cu cea mai mică probabilitate de a-și găsi un loc de muncă (în rândul acestor categorii de nivel educațional), persoanele care au absolvit cel mult o instituție de învățământ secundar inferior au fost, de asemenea, afectate cel mai mult de criză: rata de ocupare a forței de muncă în această categorie a scăzut cu 5,1 puncte procentuale între 2007 și 2013, în timp ce numărul corespunzător pentru persoanele cu studii medii a fost de 1,7 puncte procentuale, iar pentru persoanele cu studii superioare, de 1,8 puncte procentuale. După cum se poate observa în Figura 3, este deosebit de important ca persoanele să aibă cel puțin studii de nivel mediu pentru a avea șansa de a găsi un loc de muncă în Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Lituania, Polonia și Slovacia, dar mai puțin în Danemarca, Estonia, Grecia, Cipru și Luxemburg.

Munca cu fracțiune de normă

Ponderea persoanelor angajate din categoria de vârstă cuprinsă între 20 și 64 de ani din UE-28 care au declarat că principalul lor loc de muncă este cu fracțiune de normă a crescut încet, dar constant, de la 14,9 % în 2002 la 19,0 % în 2015, iar în 2016 a scăzut ușor la 18,9 %. De departe cea mai mare pondere a lucrătorilor cu fracțiune de normă în 2016 a fost înregistrată în Țările de Jos (46,6 %), urmată de Austria, Germania, Belgia, Regatul Unit, Suedia, Danemarca și Irlanda, unde munca cu fracțiune de normă a reprezentat, în fiecare caz, mai mult de o cincime din totalul persoanelor angajate. În schimb, contractele cu fracțiune de normă au fost relativ rare în Bulgaria (1,9 % din totalul persoanelor angajate), precum și în Ungaria, Croația, Republica Cehă și Slovacia (între 4,8 % și 5,7 %) — a se vedea Figura 4.

Incidența muncii cu fracțiune de normă (a se vedea secțiunea „Sursele și disponibilitatea datelor” pentru definiție) este semnificativ diferită între bărbați și femei. Puțin sub o treime (31,4 %) dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani angajate în UE-28 au lucrat cu fracțiune de normă în 2016, un procent mult mai mare decât cel corespunzător bărbaților (8,2 %). Aproape trei sferturi (74,8 %) din numărul total de femei angajate din Țările de Jos au lucrat cu fracțiune de normă în 2016, ceea ce reprezintă de departe cea mai ridicată rată în rândul statelor membre ale UE. Numărul angajaților cu fracțiune de normă a crescut în mod clar între 1993 și 2016 în Germania, Irlanda, Italia și Austria, în timp ce în Islanda s-a redus considerabil.